nebunie

nebunie
NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghiduşie, ştrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

Nebunie ≠ raţiune
Trimis de siveco, 09.12.2007. Sursa: Antonime

NEBUNÍE s. 1. (med.) alienare, alienaţie, demenţă, sminteală, smintire, ţicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. şi reg.) smintă, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolânzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrânteală, ţăcăneală. (Un acces de nebunie.) 2. v. glumă. *3. v. folie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NEBUNÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

nebuníe s. f., art. nebunía, g.-d. art. nebuníei; pl. nebuníi, art. nebuníile
Trimis de siveco, 09.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

NEBUNÍ//E nebuniei f. 1) Stare a unei persoane care suferă de o boală mintală; alienaţie; demenţă. ♢ A iubi (sau a-i plăcea) la nebunie a iubi sau a-i plăcea extrem de mult. 2) Acţiune sau faptă de om nebun; alienaţie; nebunie. 3) Faptă nesocotită lipsită de gravitate; poznă; năzbâtie; boroboaţă. [G.-D. nebuniei] /nebun + suf. nebunieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • alienaţie — ALIENÁŢIE s.f. (livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demenţă. [pr.: li e ] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis]. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX 98  ALIENÁŢIE s. v. nebunie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • demenţă — DEMÉNŢĂ, demenţe, s.f. Alienaţie mintală; nebunie. Demenţă precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demenţă senilă = demenţă care progresează odată cu vârsta. ♦ fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia. Trimis de… …   Dicționar Român

  • folie — FÓLIE1, folii, s.f. Foaie subţire din material plastic din care se confecţionează pelerine, umbrele, etc. – Din germ. Folie, it. foglia. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FOLÍE2, folii, s.f. (fam.) Veselie (zgomotoasă), grozăvie,… …   Dicționar Român

  • acromanie — ACROMANÍE s.f. (Rar) Grad extrem de nebunie. – Din fr. acromanie. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98  acromaníe s. f. (sil. cro ), art. acromanía, g. d. art. acromaníei; pl. acromaníi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: D …   Dicționar Român

  • agriotimie — AGRIOTIMÍE, agriotimii, s.f. Tendinţă patologică de a comite acte de nebunie furioasă. [pr.: gri o ] – Din fr. agriothymie. Trimis de ana zecheru, 11.09.2002. Sursa: DEX 98  agriotimíe s. f. (sil. gri o ), art. agriotimía, g. d. art.… …   Dicționar Român

  • demonomanie — DEMONOMANÍE s.f. Formă de nebunie care constă în credinţa de a fi stăpânit de demon – Din fr. démonomanie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  demonomaníe s. f., art. demonomanía, g. d. demonomaníi, art. demonomaníei Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • insanitate — INSANITÁTE, insanităţi, s.f. (Rar) 1. Nebunie. 2. Faptă sau vorbă de om nebun. – Din fr. insanité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  insanitáte s. f., g. d. art. insanităţii; pl. insanităţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • megalomanie — MEGALOMANÍE, megalomanii, s.f. 1. Faptul de a fi megaloman (1). 2. Stare psihică patologică întâlnită în unele boli mintale şi manifestată prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecuţie. – Din fr. mégalomanie. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • mintal — MINTÁL, Ă, mintali, e, adj. 1. Care aparţine minţii, privitor la minte. ♢ Alienaţie mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăţilor psihice. 2. Care se face în minte. [var.: mentál, ă adj …   Dicționar Român

  • nebuneală — NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s.f. (pop.) Nebunie. – Nebun + suf. eală. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEBUNEÁLĂ s. v. alienare, alienaţie, boală mintală, ciumăfaie, demenţă, laur, nebunie, sălbăţie, sminteală, smintire, ţicneală. Trimis de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”