- nebunie
- NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghiduşie, ştrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98Nebunie ≠ raţiuneTrimis de siveco, 09.12.2007. Sursa: AntonimeNEBUNÍE s. 1. (med.) alienare, alienaţie, demenţă, sminteală, smintire, ţicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. şi reg.) smintă, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolânzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrânteală, ţăcăneală. (Un acces de nebunie.) 2. v. glumă. *3. v. folie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNEBUNÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenebuníe s. f., art. nebunía, g.-d. art. nebuníei; pl. nebuníi, art. nebuníileTrimis de siveco, 09.12.2007. Sursa: Dicţionar ortograficNEBUNÍ//E nebuniei f. 1) Stare a unei persoane care suferă de o boală mintală; alienaţie; demenţă. ♢ A iubi (sau a-i plăcea) la nebunie a iubi sau a-i plăcea extrem de mult. 2) Acţiune sau faptă de om nebun; alienaţie; nebunie. 3) Faptă nesocotită lipsită de gravitate; poznă; năzbâtie; boroboaţă. [G.-D. nebuniei] /nebun + suf. nebunieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.