mintal

MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. 1. Care aparţine minţii, privitor la minte. ♢ Alienaţie mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăţilor psihice. 2. Care se face în minte. [var.: mentál, -ă adj.] – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte).

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MINTÁL adj. 1. intelectual. 2. (FILOZ.) ideal, subiectiv.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



mintál adj. m., pl. mintáli; f. sg. mintálă, pl. mintále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MINTÁL mintală (mintali, mintale) Care ţine de minte; propriu minţii. Boală mintală. ♢ Calcul sau operaţie mintală calcul făcut în minte. Alienat mintal persoană care şi-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MINTÁL, -Ă adj. Referitor la minte; făcut în minte. ♢ Alienaţie mintală = nebunie; debil mintal = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [var. mental, -ă adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, după minte].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



MINTÁL, -Ă adj. 1. referitor la minte. o alienaţie mintală = nebunie; debil mintal = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului. 2. care se face în minte. (< fr. mental, lat. mentalis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN