tonant — tonánt adj. m., pl. tonánţi; f. sg. tonántă, pl. tonánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TONÁN//T tonanttă (tonantţi, tonantte) Care face zgomot puternic (ca tunetul). /<fr. tonnant … Dicționar Român
tonitruant — TONITRUÁNT, Ă adj. (Liv.; despre voce) Tunător, tonant. [pron. tru ant. / < fr. tonitruant]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN TONITRUÁNT, Ă adj. (despre voce) tunător, tonant. (< fr. tonitruant) Trimis de raduborza,… … Dicționar Român
bubuitor — BUBUITÓR, OÁRE, bubuitori, oare, adj. Care bubuie. [pr.: bu i ] – Bubui + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie bubuitoroare.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime bubuitór … Dicționar Român
bucium — BÚCIUM1, buciume, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal şi folosit în special de ciobani pentru chemări şi semnale. [var.: búcin s.n.] – lat. bucinum. Trimis de… … Dicționar Român
puternic — PUTÉRNIC, Ă, puternici, ce, adj. 1. (Despre fiinţe; p. ext. despre părţi ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. ♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare. ♦ (Despre părţi ale feţei oamenilor) Pronunţat, proeminent … Dicționar Român
tuna — TUNÁ, tun, vb. I. 1. intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. tranz. impers. (reg.; în imprecaţii) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic;… … Dicționar Român
