- vuietoare
- VUIETOÁRE, vuietori, s.f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe faţa inferioară, cu flori mici trandafirii şi cu fructe comestibile în formă de bobiţe negre (Empetrum nigrum). [pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VUIETOÁRE s. (bot.; Empetrum nigrum) (reg.) bobiţă, poama-momiţei.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimevuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVUIET//OÁRE vuietoareóri f. Arbust de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze persistente, cu flori mici şi cu fructe negre, comestibile, în formă de bobiţe. /a vui + suf. vuietoaretoareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.