vuieta

VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. intranz. (reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



vuietá vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic