- clama
- CLAMÁ, clamez, vb. I. intranz. (livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenţi sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. şi pl. clameázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNclamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s.f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.