dezacord

dezacord
DEZACÓRD, dezacorduri, s.n. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, p. ext., între opinii, sentimente, fenomene). – Din fr. désaccord.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dezacord ≠ acord
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZACÓRD s. 1. v. nepotrivire. 2. v. neînţelegere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezacórd s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezacórduri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEZACÓRD dezacorduri n. 1) Lipsă de acord (între puncte de vedere, concepţii etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lipsă de armonie între sunete. /<fr. désaccord
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZACÓRD s.n. 1. (muz.) Lipsă de acord. 2. Neînţelegere. [cf. fr. désaccord].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZACÓRD s. n. lipsă de acord, de armonie; neînţelegere, diferend, disensiune. ♢ (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. désaccord)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • contrazice — CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. tranz. A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminţi ceva. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de… …   Dicționar Român

  • diferend — DIFERÉND, diferende, s.n. Deosebire de păreri între două sau mai multe persoane, state etc.; neînţelegere, dezacord. – Din fr. différend. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIFERÉND s. v. neînţelegere. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • discordie — DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. cf. fr. d i s c o r d e . Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • conflict — CONFLÍCT, conflicte, s.n. 1. Neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend, discuţie (violentă). ♢ loc. vb. A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ♢ Conflict de frontieră = ciocnire între unităţi… …   Dicționar Român

  • contradicţie — CONTRADÍCŢIE, contradicţii, s.f. 1. (fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor şi proceselor (corelaţia de unitate, legatură, coexistenţă şi luptă a laturilor (latură), proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii… …   Dicționar Român

  • discordanţă — DISCORDÁNŢĂ, discordanţe, s.f. Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanţă, dezacord. ♦ (geol.) Poziţia unor straturi discordante. – Din fr. discordance. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • disensiune — DISENSIÚNE, disensiuni, s.f. Neînţelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. [pr.: si u ] – Din fr. dissension, lat. dissensio, onis. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  Disensiune ≠ acord, înţelegere… …   Dicționar Român

  • distona — DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  A distona ≠ a… …   Dicționar Român

  • incongruenţă — INCONGRUÉNŢĂ, incongruenţe, s.f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanţă, dezacord. [pr.: gru en ] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INCONGRUÉNŢĂ s. v. contradicţie, contra… …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”