diferénd — s. n., pl. diferénde … Romanian orthography
duel — DUÉL, dueluri, s.n. Luptă care se desfăşoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezenţa unor martori şi care are drept scop tranşarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan… … Dicționar Român
différend — [ diferɑ̃ ] n. m. • diférend 1680 ; différens 1640; différent 1360; de différent ♦ Désaccord résultant d une différence d opinions, d une opposition d intérêts entre deux ou plusieurs personnes. ⇒ conflit, contestation, démêlé, désaccord,… … Encyclopédie Universelle
arbitraj — ARBITRÁJ, arbitraje, s.n. 1. Soluţionare a unui litigiu de către un arbitru. 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiţii sportive. – Din fr. arbitrage. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 arbitráj s. n. (sil. traj), pl.… … Dicționar Român
arbitru — ARBÍTRU, arbitri, s.m. 1. Persoană, organizaţie instanţă aleasă sau desemnată pentru cercetarea şi rezolvarea unui litigiu. 2. Persoană însărcinată să conducă desfăşurarea unei competiţii sportive. – Din fr. arbitre. Trimis de RACAI, 30.09.2003.… … Dicționar Român
concilia — CONCILÍA, conciliez. vb. I. tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergenţele, contradicţiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor. [pr.: li… … Dicționar Român
conflict — CONFLÍCT, conflicte, s.n. 1. Neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend, discuţie (violentă). ♢ loc. vb. A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ♢ Conflict de frontieră = ciocnire între unităţi… … Dicționar Român
dezacord — DEZACÓRD, dezacorduri, s.n. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, p. ext., între opinii, sentimente, fenomene). – Din fr. désaccord. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezacord ≠ acord Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
dispută — DISPÚTĂ, dispute, s.f. 1. Discuţie în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; p. ext. ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranşarea în favoarea sa a unei rivalităţi; spec. Întrecere sportivă;… … Dicționar Român
neînţelegere — NEÎNŢELÉGERE, neînţelegeri, s.f. Faptul de a nu (se) înţelege, lipsă de înţelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greşite a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. – Ne + înţelegere.… … Dicționar Român
