duel

DUÉL, dueluri, s.n. Luptă care se desfăşoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezenţa unor martori şi care are drept scop tranşarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ fig. Polemică vie care are loc între două persoane, două publicaţii etc. – Din fr. duel, lat. duellum.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DUÉL s. (rusism înv.) poedinoc. (L-a provocat la duel.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



duél s. n., pl. duéluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DUÉL dueluri n. 1) Luptă desfăşurată după anumite reguli între două persoane înarmate, dintre care una cere rezolvarea unui diferend. 2) fig. Schimb viu de opinii sau replici între două părţi adverse (persoane sau publicaţii); polemică. [Sil. du-el] /<fr. duel, lat. duellum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DUÉL s.n. Luptă cu armele între două persoane, dată în prezenţa unor martori fixaţi dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. ♦ (fig.) Luptă între două persoane, între două grupuri. [pron. du-el. / cf. fr. duel, it. duello, lat. duellum – război].

Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DN



duél (duéluri), s.n. – 1. Luptă între două persoane înarmate. – 2. (fig.) Polemică. fr. duel. – Der. duela, vb. (rar, a se bate în duel); duelist, s.m., din fr.; duelgiu, s.m. (duelist).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



DUÉL s. n. 1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezenţa unor martori fixaţi dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. 2. duel de artilerie = acţiune în care artileriile părţilor beligerante trag simultan una asupra celeilalte. 3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicaţii. (< fr. duel, lat. duellum)

Trimis de raduborza, 22.01.2008. Sursa: MDN