- arbitru
- ARBÍTRU, arbitri, s.m. 1. Persoană, organizaţie instanţă aleasă sau desemnată pentru cercetarea şi rezolvarea unui litigiu. 2. Persoană însărcinată să conducă desfăşurarea unei competiţii sportive. – Din fr. arbitre.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98ARBÍTRU s. (jur.) judecător, (grecism înv.) eretocrit. (arbitru într-un litigiu.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearbítru s. m. (sil. -tru), pl. arbítri, art. arbítriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARBÍTR//U arbitrui m. 1) Persoană autorizată să soluţioneze un litigiu. 2) Persoană calificată, însărcinată să arbitreze o competiţie sportivă. /<fr. arbitre, lat. arbiterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARBÍTRU s.m. 1. Persoană aleasă sau desemnată pentru a judeca un diferend, un litigiu. 2. Persoană care arbitrează o competiţie sportivă. / < fr. arbitre, cf. lat. arbiter].Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DNARBÍTRU s. m. 1. persoană, instituţie care are sarcina de a soluţiona un diferend, un litigiu. 2. cel care arbitrează o aplicaţie tactică, o competiţie sportivă. (< fr. arbitre, lat. arbiter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.