supraarbitru

SUPRAARBÍTRU, supraarbitri, s.m. Superarbitru. [pr.: -pra-ar-] – Supra- + arbitru (după fr. surarbitre).

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SUPRAARBÍTRU s. superarbitru. (supraarbitru într-o compe-tiţie.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



supraarbítru s. m. (sil. -pra-) → arbitru

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



SUPRAARBÍTR//U supraarbitrui m. Arbitru desemnat pentru a hotărî într-un litigiu, în care arbitrii propriu-zişi au păreri diferite. /supra- + arbitru

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUPRAARBÍTRU s.m. Arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alţi arbitri au păreri deosebite; superarbitru. [pron. -pra-a-. / < supra- + arbitru, după fr. surarbitre].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SUPRAARBÍTRU s. m. arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alţi arbitri sunt în dezacord; superarbitru. (după fr. surarbitre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN