- concilia
- CONCILÍA, conciliez. vb. I. tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergenţele, contradicţiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor. [pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98CONCILIÁ vb. v. împăca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. conciliéz, 3 sg. şi pl. conciliáză, 1 pl. conciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. conciliéze; ger. conciliínd (sil. -li-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONCILI//Á conciliaéz tranz. 1) (opinii, interese etc.) A face să devină compatibil, înlăturând contradicţiile; a pune în armonie, făcând abstracţie de divergenţele existente. 2) jur. (persoane) A împăca, aplanând un litigiu. [Sil. -ci-li-a] /<fr. concilierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONCILIÁ vb. I. tr. A soluţiona un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. [pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat., it. conciliare, cf. fr. concilier].Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DNCONCILIÁ vb. tr. 1. a soluţiona un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor. (<fr. concilier, lat. conciliare)Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.