dezacorda

dezacorda
DEZACORDÁ, dezacordéz, vb. I. refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-şi pierde consonanţa tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. – Din fr. désaccorder.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

A dezacorda ≠ a acorda, a struni
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZACORDÁ vb. a se discorda. (Un instrument care s-a dezacorda.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezacordá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezacordéz, 3 sg. şi pl. dezacordeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZACORD//Á dezacordaéz 1. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a discorda. 2. intranz. A fi în dezacord; a discorda; a distona. /<fr. désaccorder
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZACORDÁ pers. 3 se dezacórdă intranz. (despre instrumente muzicale cu coarde) A-şi pierde acordul; a se discorda. /<fr. désaccorder
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZACORDÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. [cf. fr. désaccorder].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZACORDÁ vb. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. (< fr. désaccorder)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • discorda — DISCORDÁ, pers. 3 discordează, vb. I. 1. intranz. A fi în discordanţă, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004.… …   Dicționar Român

  • dezacordare — DEZACORDÁRE, dezacordări, s.f. Faptul de a se dezacorda. – v. dezacorda. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezacordare ≠ acordare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZACORDÁRE s. discordare. (dezacordare unei viori …   Dicționar Român

  • acorda — ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. tranz. 1. A da (cu îngăduinţă, cu grijă, cu atenţie, cu bunăvoinţă); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvenţa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie… …   Dicționar Român

  • dezacordat — DEZACORDÁT, Ă, dezacordaţi, te, adj. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Care nu mai este acordat; discordat. – v. dezacorda. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezacordat ≠ acordat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • discordie — DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. cf. fr. d i s c o r d e . Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • distona — DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  A distona ≠ a… …   Dicționar Român

  • struni — STRUNÍ, strunesc, vb. IV. tranz. 1. A ţine în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ fig. A ţine din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”