discordat — DISCORDÁT, Ă, discordaţi, te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat. ♦ (Despre arcuri) Care nu este întins sau încordat suficient. 2. fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorât. – v. discorda. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
acordat — ACORDÁT, Ă, acordaţi, te, adj. (Despre unele părţi ale propoziţiei) Pus în acelaşi caz, număr, gen sau persoană ca şi cuvântul de care este legat printr un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanţă. 3 … Dicționar Român
destrunat — DESTRUNÁT adj. v. dezacordat, discordat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
neacordat — NEACORDÁT, Ă, neacordaţi, te, adj. 1. (gram.; despre unele părţi de propoziţie) Care nu este în acelaşi caz, număr, gen şi persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care … Dicționar Român
reacorda — REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduinţă, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [pr.: re a ] – Re1 + acorda. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
scordato — SCORDÁTO adv. (muz.) dezacordat, disonant. (< it. scordato) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
ţârlâitor — ŢÂRLÂITÓR, OÁRE, ţârlâitori, oare, adj. Care ţârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [pr.: lâ i ] – Ţârlâi + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţârlâitór adj. m. (sil. lâ i ), pl. ţârlâitóri; … Dicționar Român