apanaj — APANÁJ, apanaje, s.n. 1. Parte dintr un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare şi din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea ţării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se… … Dicționar Român
onorific — ONORÍFIC, Ă, onorifici, ce, adj. 1. (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva. ♦ (Despre funcţii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit … Dicționar Român
handicap — HANDICÁP, handicapuri, s.n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficienţă… … Dicționar Român
preciput — PRECIPÚT, preciputuri, s.n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. Trimis de ana zecheru, 07.04.2004. Sursa: DEX 98 precipút s. n., pl. precipúturi Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
prerogativă — PREROGATÍVĂ, prerogative, s.f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate şefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98 PREROGATÍVĂ s. privilegiu, (înv.)… … Dicționar Român
subvenţie — SUBVÉNŢIE, subvenţii, s.f. Ajutor bănesc nerambursabil acordat (de stat, de o organizaţie etc.) unei persoane, unei instituţii, unei ramuri economice sau întreprinderi etc. în scopul atenuării efectelor sociale ale modificărilor economice de… … Dicționar Român
acordabil — acordábil adj. m., pl. acordábili; f. sg. acordábilă, pl. acordábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ACORDÁBIL acordabilă (acordabili, acordabile) Care poate fi acordat. /<fr. accordable … Dicționar Român
bonificaţie — BONIFICÁŢIE, bonificaţii, s.f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasaţi într o cursă ciclistă pe etape, care constă în scăderea unor secunde sau minute din timpul realizat de aceştia în etapa respectivă. – Din fr. bonification. Trimis de… … Dicționar Român
docent — DOCÉNT, docenţi, s.m. 1. (În alte ţări) Grad didactic onorific în învăţământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferenţiar; persoană care are acest grad. 2. (În ţara noastră; de obicei în sintagma doctor docent) Titlu ştiinţific… … Dicționar Român
doctor — DÓCTOR, doctori, s.m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane şi animale; medic. 2. Titlu ştiinţific înalt acordat de o instituţie academică sau de învăţământ superior; persoană care are … Dicționar Român
