onorific

onorific
ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva. ♦ (Despre funcţii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de consideraţie pentru merite deosebite; care îndeplineşte o funcţie, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus.
Trimis de oprocopiuc, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

ONORÍFIC adj. (rar) onorar.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

onorífic adj. m., pl. onorífici; f. sg. onorífică, pl. onorífice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ONORÍFI//C onorificcă (onorificci, onorificce) 1) (despre titluri, funcţii etc.) Care conferă onoare (fără avantaje materiale); acordat în semn de onoare (fără a fi retribuit). 2) (despre persoane) Care deţine un titlu sau exercită o funcţie fără retribuţie; de onoare. /<fr. honorifique, lat. honorificus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ONORÍFIC, -Ă adj. 1. Care aduce o distincţie, onoruri, fără însă a atrage după sine avantaje sau profituri materiale. 2. Căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de consideraţie; de onoare. [< fr. honorifique].
Trimis de LauraGellner, 18.12.2006. Sursa: DN

ONORÍFIC, -Ă adj. 1. (despre titluri, distincţii, funcţii etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material. ♢ care îndeplineşte o funcţie fără a fi retribuit. 2. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de consideraţie. (< fr. honorifique, lat. honorificus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • onorífic — adj. m., pl. onorífici; f. sg. onoríficã, pl. onorífice …   Romanian orthography

  • National Decorations System (Romania) — The National Decorations System of Romania ( ro. Sistemul Naţional de Decoraţii) is divided into six categories, listed below. It was re established in 1998, after a 50 year period of during which Romania used a Soviet style system of decorations …   Wikipedia

  • Liste der rumänischen Orden und Ehrenzeichen — Diese Liste enthält von Rumänien verliehene Orden und Ehrenzeichen. Wappen des Fürstentum Rumänien 1872 bis 1882 Inhaltsverzeichnis 1 Fürstent …   Deutsch Wikipedia

  • cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… …   Dicționar Român

  • abate — ABÁTE1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Trimis de ana zecheru, 19.03.2008. Sursa: DEX 98  abáte1 s. m. 1. superior al unei… …   Dicționar Român

  • imperator — IMPERÁTOR, imperatori, s.m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldaţi sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. – Din lat. imperator. Trimis de gall, 22.11.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • onorar — ONORÁR1, Ă, onorari, e, adj. (înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ONORÁR2 s.n. v. onorariu. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • cornicul — CORNÍCUL, cornicule, s.n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldaţi sau ofiţeri romani. – Din lat. corniculum. Trimis de IoanSoleriu, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  cornícul s. n., pl. cornícule Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • diplomă — DÍPLOMĂ, diplome, s.f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziţie sau la un concurs, prin care se recunoaşte calitatea deosebită a lucrărilor expuse… …   Dicționar Român

  • doctor — DÓCTOR, doctori, s.m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane şi animale; medic. 2. Titlu ştiinţific înalt acordat de o instituţie academică sau de învăţământ superior; persoană care are …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”