- prerogativă
- PREROGATÍVĂ, prerogative, s.f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate şefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa.Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX '98PREROGATÍVĂ s. privilegiu, (înv.) pronomion. (prerogativă unui demnitar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprerogatívă s. f., g.-d. art. prerogatívei; pl. prerogatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREROGATÍV//Ă prerogativăe f. Privilegiu acordat în exclusivitate unui organ de stat sau unei persoane oficiale. /<fr. prérogativeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREROGATÍVĂ s.f. 1. Centurie care îşi dădea prima votul în condiţiile din vechea Romă. 2. Autoritate, privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. [< fr. prérogative, cf. lat. praerogativa].Trimis de LauraGellner, 12.12.2008. Sursa: DNPREROGATÍVĂ s. f. privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. (< fr. prérogative, lat. praerogativa)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.