ţârlâitor

ŢÂRLÂITÓR, -OÁRE, ţârlâitori, -oare, adj. Care ţârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [pr.: -lâ-i-] – Ţârlâi + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ţârlâitór adj. m. (sil. -lâ-i-), pl. ţârlâitóri; f. sg. şi pl. ţârlâitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic