- discorda
- DISCORDÁ, pers. 3 discordează, vb. I. 1. intranz. A fi în discordanţă, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98A discorda ≠ a acorda, a armoniza, a concordaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDISCORDÁ vb. (muz.) a se dezacorda. (Un instru-ment care s-a discorda.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimediscordá vb., ind. prez. 3 sg. discordeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISCORD//Á discordaéz 1. intranz. A fi în discordanţă; a distona; a dezacorda. 2. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DISCORD//Á pers. 3 se discordaeáză intranz. (despre instrumente muzicale) A-şi pierde constanţa tonurilor; a se dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISCORDÁ vb. I. 1. intr. A nu concorda, a nu se potrivi. ♦ A fi discordant, lipsit de armonie, 2. tr. A relaxa, a destinde. [P.I. 3 -dează şi (rar) -dă. var. descorda vb. I. / < fr. discorder, it. lat. discordare].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDISCORDÁ vb. I. intr. a nu concorda, a nu se potrivi. ♢ a fi discordant. II. tr. a relaxa. II. refl. (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda. (< fr. discorder, lat. discordare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.