incongruenţă

INCONGRUÉNŢĂ, incongruenţe, s.f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanţă, dezacord. [pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



INCONGRUÉNŢĂ s. v. contradicţie, contra-zicere, nepotrivire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



incongruénţă s. f., pl. incongruénţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INCONGRUÉNŢ//Ă incongruenţăe f. Lipsă de congruenţă; nepotrivire; neconcordanţă. [Sil. -con-gru-en-] /<lat. inconguruentia, it. incongruenza

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INCONGRUÉNŢĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanţă, dezacord. [pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité].

Trimis de LauraGellner, 28.07.2006. Sursa: DN



INCONGRUÉNŢĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanţă, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN