discordanţă

discordanţă
DISCORDÁNŢĂ, discordanţe, s.f. Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanţă, dezacord. ♦ (geol.) Poziţia unor straturi discordante. – Din fr. discordance.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

Discordanţă ≠ armonie, concordanţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DISCORDÁNŢĂ s. v. nepotrivire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

discordánţă s. f., g.-d. art. discordánţei; pl. discordánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISCORDÁNŢ//Ă discordanţăe f. Nepotrivire între două sau mai multe obiecte sau fenomene; lipsă de armonie; distonanţă; disonanţă. /<fr. discordance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISCORDÁNŢĂ s.f. Lipsă de armonie. ♦ Nepotrivire, dezacord. ♦ Dispoziţie neparalelă a unor strate noi faţă de altele mai vechi. [cf. fr. discordance, it. discordanza].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN

DISCORDÁNŢĂ s. f. 1. lipsă de armonie. ♢ nepotrivire, dezacord. 2. (geol.) dispoziţie neparalelă a unor straturi noi faţă de altele mai vechi. (< fr. discordance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • discordánţã — s. f., g. d. art. discordánţei; pl. discordánţe …   Romanian orthography

  • discordant — DISCORDÁNT, Ă, discordanţi, te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ♢ Straturi discordante = straturi ale scoarţei pământului ale căror suprafeţe de stratificaţie nu sunt paralele între ele. – Din fr. discordant. Trimis de… …   Dicționar Român

  • discorda — DISCORDÁ, pers. 3 discordează, vb. I. 1. intranz. A fi în discordanţă, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004.… …   Dicționar Român

  • distonanţă — DISTONÁNŢĂ, distonanţe, s.f. Faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. anţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISTONÁNŢĂ s. v. nepotrivire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  distonánţă …   Dicționar Român

  • dizarmonie — DIZARMONÍE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanţă. [gen. iei. / < it. disarmonia]. Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN  DIZARMONÍE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanţă. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr un …   Dicționar Român

  • notă — NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de… …   Dicționar Român

  • discordánt — adj. m., pl. discordánţi; f. sg. discordántã, pl. discordánte …   Romanian orthography

  • anacronie — anacroníe s. f., g. d. art. anacroníei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ANACRONÍE s. f. discordanţă între timpul real al desfăşurării evenimentelor şi cronologia ideală a narării lor. (< an1 + acronie) Trimis de… …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

  • concordanţă — CONCORDÁNŢĂ, concordanţe, s.f. Acord, potrivire. ♢ (gram.) Concordanţa timpurilor = corespondenţa timpurilor. – Din fr. concordance. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98  Concordanţă ≠ decalaj, discordanţă, neconcordanţă Trimis de siveco …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”