dizarmonie

dizarmonie
DIZARMONÍE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanţă. [gen. -iei. / < it. disarmonia].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

DIZARMONÍE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanţă. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăţi de adaptare. (< fr. dysharmonie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dizarmonic — DIZARMÓNIC, Ă adj. 1. (muz.) lipsit de armonie. ♢ (despre o sală) lipsită de rezonanţă, cu rezonanţă proastă. 2. care prezintă dizarmonie (2). 3. (fig.) discordant, neplăcut. (< fr. dysharmonique, it. disarmonico) Trimis de raduborza,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”