notă

NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de ceva), a reţine (ceva). ♦ (La pl.) Notiţe (luate la o oră de şcoală, de curs etc.). ♦ (La pl.) Însemnări sau reflecţii literare scrise cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric sau social, la un fapt etnografic etc. 2. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre adnotările la un text literar sau ştiinţific, cuprinzând informaţii suplimentare de amănunt, referinţe bibliografice etc., trecute în josul paginii respective ori la sfârşitul sau la începutul volumului adnotat. 3. Comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc. ♦ Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituţie; adresă, înştiinţare. 4. Socoteală scrisă, document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate, pentru consumaţii; document prin care se dispune livrarea unor sume, bunuri, care serveşte la înregistrarea unor operaţii contabile etc. 5. Calificativ care reprezintă, printr-o cifră sau o menţiune specială, aprecierea cunoştinţelor sau a comportării unui elev, a unui student, a unui candidat, notat de către profesor, de către membrii unui juriu etc. 6. Semn convenţional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale, indicând înălţimea şi durata lor; sunet care corespunde acestui semn. ♢ expr. Notă discordantă (sau falsă) = afirmaţie, atitudine care nu se potriveşte într-un caz dat. A forţa (sau a exagera) nota = a trece dincolo de limitele obişnuite, a întrece măsura. A fi în notă = a fi în concordanţă cu o situaţie dată. Ca pe note = bine, aşa cum trebuie. ♦ (La pl.) Caiet care cuprinde piese muzicale transcrise. 7. fig. Nuanţă, însuşire, trăsătură caracteristică, semn distinctiv; particularitate. – Din fr. note, lat., it. nota.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



NÓTĂ s. I. 1. v. însemnare. 2. (la pl.) v. notiţe. 3. v. indicaţie. 4. v. adnotaţie. 5. v. comentariu. 6. informaţie. (O scurtă notă cu privire la ...) 7. înştiinţare. (O notă dată la ziar.) II. v. însuşire. III. sunet.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



nótă s. f., g.-d. art. nótei; pl. nóte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NÓT//Ă¹ notăe f. 1) Text scris, conţinând un scurt comentariu; însemnare; remarcă. ♢ notăe marginale însemnări făcute pe marginea unui text tipărit (sau a unui manuscris). A lua notă de ceva a) a lua cunoştinţă de ceva; b) a ţine seamă de ceva; a reţine. notăe de călătorie (sau de drum) însemnări referitoare la impresiile culese dintr-o călătorie. notă explicativă anexă la o carte, conţinând explicaţii referitoare la conţinutul acesteia. notă de plată hârtie oficială, în care este indicată suma ce urmează să fie achitată. 2) la pl. v. NOTIŢĂ. ♢ A lua notăe a face însemnări; a conspecta. 3) Menţiune dintr-un sistem convenţional de cifre, care serveşte pentru aprecierea cunoştinţelor elevi-lor şi studenţilor. 4) Scurtă informaţie publi-cată în presa periodică. 5) Adresare diploma-tică a guvernului unui stat către guvernul altui stat. notă de protest. 6) Semn distinctiv; nuanţă caracteristică. notă de umor. /<fr. note, lat., it. nota

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



NÓT//Ă² notăe f. 1) Semn convenţional folosit pentru reprezentarea grafică a unui sunet muzical. A cânta pe notăe. ♢ A pune o melodie pe notăe a reprezenta grafic o melodie; a înscrie o melodie. 2) Sunet muzical corespunzând acestui semn. notăa sol. ♢ notă falsă (sau discordantă) a) notă care nu corespunde muzicii; b) element care nu este în concordanţă cu restul ansamblului. Ca pe notăe cum trebuie; bine. 3) la pl. Volum sau foaie aparte conţinând piese muzicale. /<fr. note, lat., it. nota

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BLUE NOTE s.n. pl. (muz.) Treptele a 3-a şi a 7-a ale gamei majore, care în stilul "blues" apar adesea coborâte cu un semiton, atribuind astfel scării muzicale o insolită dualitate modală major-minoră. [< americ. blue notes].

Trimis de LauraGellner, 15.04.2008. Sursa: DN



NÓTĂ s.f. 1. Scurtă însemnare scrisă; însemnare, indicaţie, comentariu, remarcă (în scris) asupra unei chestiuni, asupra unui fapt etc. ♦ Adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informaţii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. Aspect, nuanţă caracteristică, trăsătură particulară. ♢ A fi în notă = a se potrivi unei situaţii. 3. Element component caracteristic al unei noţiuni. 4. Calificativ (exprimat în cifre) prin care se apreciază cunoştinţele, lucrările unui elev, ale unui student etc. 5. Comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern cu privire la anumite probleme etc. 6. Înscris care cuprinde indicarea sumelor (şi calculul lor) pe care trebuie să le achite cineva; socoteală. 7. (muz.) Semn grafic prin care se indică înălţimea şi durata unui sunet; sunet muzical. ♢ A forţa nota = a exagera. [< fr. note, it., lat. nota].

Trimis de LauraGellner, 18.08.2006. Sursa: DN



NÓTĂ s. f. 1. scurtă însemnare scrisă; indicaţie, comentariu, remarcă (în scris). ♢ articol publicistic de proporţii reduse. ♢ adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informaţii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. aspect, nuanţă caracteristică, trăsătură particulară. o a fi în notă = a se potrivi unei situaţii; a forţa ă = a exagera. 3. element component caracteristic unei noţiuni. 4. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoştinţele, lucrările unui elev, unui student etc. 5. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc. 6. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva. 7. semn convenţional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător. (< fr. note, it., lat. nota)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



nótă (nóte), s.f. – Însemnare; evaluare a rezultatelor şcolare; vază. fr. note. – Der. notar, s.m. (scrib; secretar de municipiu sau de primărie), din germ. Notar; notărie, s.f. (secretariat; notariat); nota, vb., din fr. notifier; notiţă, s.f. (însemnare, schiţă; articolaş); notoriu, adj., din fr. notoire; notorietate, s.f., din fr. notoriété; noţiune, s.f., din fr. notion.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER