- nota
- NOTÁ, notez, vb. I. tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor şi a altor semne convenţionale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva undeva în vederea sancţionării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reţine, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NOTÁ vb. 1. v. înregistra. 2. v. semnala.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNOTÁ vb. v. naviga, pluti.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenotá vb., ind. prez. 1 sg. notéz, 3 sg. şi pl. noteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NOT//Á notaéz tranz. 1) (nume, informaţii) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a con-semna. nota un număr de telefon. 2) (elevi, studenţi etc.) A aprecia cu o notă. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice convenţionale. 4) (idei, afirmaţii etc.) A prevedea cu un semn pentru a reţine sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidenţia. 5) A scoate în evidenţă (pentru a atrage atenţia); a reliefa; a evidenţia. /<fr. noter, lat. notareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnotá, not, vb. I (înv. şi reg.) 1. a înota. 2. (despre nave şi marinari) a naviga, de a pluti.Trimis de blaurb, 09.08.2006. Sursa: DARNOTÁ vb. I. tr. 1. A însemna, a scrie (ceva), a consemna. ♦ A face o apreciere asupra cunoştinţelor cuiva (de obicei elev, student) prin note sau calificative. 2. A însemna prin simboluri (litere, cifre etc.) valori numerice, elemente, melodii etc. [< fr. noter, lat. notare].Trimis de LauraGellner, 25.11.2006. Sursa: DNNOTÁ vb. tr. 1. a însemna, a consemna. 2. a face o apreciere asupra cunoştinţelor unui elev, student etc. prin note sau calificative. 3. a însemna prin simboluri valori numerice, elemente, melodii etc. (< fr. noter, lat. notare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.