distonánţã — s. f., g. d. art. distonánţei; pl. distonánţe … Romanian orthography
discordanţă — DISCORDÁNŢĂ, discordanţe, s.f. Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanţă, dezacord. ♦ (geol.) Poziţia unor straturi discordante. – Din fr. discordance. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
distonánt — adj. m., pl. distonánţi; f. sg. distonántã, pl. distonánte … Romanian orthography
consonanţă — CONSONÁNŢĂ, consonanţe, s.f. 1. (muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălţimi diferite. 2. fig. Potrivire de idei, de păreri; înţelegere, acord. – Din fr. consonance. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
disonanţă — DISONÁNŢĂ, disonanţe, s.f. (muz.) Lipsă de consonanţă, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălţimi diferite. ♦ Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte; cacofonie. ♦ p. gener. Lipsă de armonie. – Din fr. dissonance, lat.… … Dicționar Român
distona — DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 A distona ≠ a… … Dicționar Român
distonant — DISTONÁNT, Ă, distonanţi, te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. ant. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
nepotrivire — NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s.f. Lipsă de potrivire, de concordanţă, de conformitate; dezacord, discrepanţă. – Ne + potrivire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEPOTRIVÍRE s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă,… … Dicționar Român