distonanţă

distonanţă
DISTONÁNŢĂ, distonanţe, s.f. Faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. -anţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DISTONÁNŢĂ s. v. nepotrivire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

distonánţă s. f., g.-d. art. distonánţei; pl. distonánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISTONÁNŢ//Ă distonanţăe f. 1) Stare distonantă; lipsă de armonie. 2) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanţă; disonanţă. /a distona + suf. distonanţăanţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISTONÁNŢĂ s. f. discordanţă (1), dezacord. (< distona + -anţă)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • distonánţã — s. f., g. d. art. distonánţei; pl. distonánţe …   Romanian orthography

  • discordanţă — DISCORDÁNŢĂ, discordanţe, s.f. Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanţă, dezacord. ♦ (geol.) Poziţia unor straturi discordante. – Din fr. discordance. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • distonánt — adj. m., pl. distonánţi; f. sg. distonántã, pl. distonánte …   Romanian orthography

  • consonanţă — CONSONÁNŢĂ, consonanţe, s.f. 1. (muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălţimi diferite. 2. fig. Potrivire de idei, de păreri; înţelegere, acord. – Din fr. consonance. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • disonanţă — DISONÁNŢĂ, disonanţe, s.f. (muz.) Lipsă de consonanţă, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălţimi diferite. ♦ Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte; cacofonie. ♦ p. gener. Lipsă de armonie. – Din fr. dissonance, lat.… …   Dicționar Român

  • distona — DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  A distona ≠ a… …   Dicționar Român

  • distonant — DISTONÁNT, Ă, distonanţi, te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. ant. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • nepotrivire — NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s.f. Lipsă de potrivire, de concordanţă, de conformitate; dezacord, discrepanţă. – Ne + potrivire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEPOTRIVÍRE s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”