clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… … Dicționar Român
dârdală — DÂRDÁLĂ, dârdale, s.f. (reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârţoagă, gloabă, dârloagă. ♢ expr. (fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. ală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
farfara — FARFARÁ, farfarale, s.f. (fam. şi peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo colo, care deformează conţinutul spuselor cuiva şi le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 FARFARÁ … Dicționar Român
flecar — FLECÁR, Ă, flecari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz… … Dicționar Român
gureş — GÚREŞ, Ă, gureşi, e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripeşte mult (şi vesel). – Gură + suf. eş. Trimis de gall, 27.01.2009. Sursa: DEX 98 GÚREŞ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vorbăreţ … Dicționar Român
lehău — LEHẮU, lehăi, s.m. (reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. ău. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEHĂU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vorbăreţ. Trimis de siveco, 23.02.2008. Sursa:… … Dicționar Român
leorbău — LEORBẮU, leorbăi, s.m. (Reg) Om flecar. – Leoarbă + suf. ău. Trimis de gudovan, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 LEORBĂU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vor băreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
limbareţ — LIMBÁREŢ, Ă, limbareţi, e, adj. Limbut, vorbăreţ, flecar. – Limbă + suf. areţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LIMBÁREŢ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vorbă reţ. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
locvace — LOCVÁCE adj. invar. (livr.) Care vorbeşte mult; vorbăreţ, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, acis. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 Locvace ≠ taciturn Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime LOCVÁCE s … Dicționar Român
meliţă — MÉLIŢĂ, meliţe, s.f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se zdrobesc tulpinile de cânepă şi de in pentru a se alege fuiorul. ♢ fig. (fam.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ♢ expr. A da cu meliţa = a trăncăni, a flecări. – bg. melica.… … Dicționar Român
