clănţănitură

clănţănitură
CLĂNŢĂNITÚRĂ, clănţănituri, s.f. Clănţănit. – Clănţăni + suf. -tură.
Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CLĂNŢĂNITÚRĂ s. v. clănţănit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clănţănitúră s. f., g.-d. art. clănţănitúrii; pl. clănţănitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • clănţănit — CLĂNŢĂNÍT, s.n. Faptul de a clănţăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinţilor, a unor obiecte de metal etc.; clănţăneală, clănţănitură. – v. clănţăni. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂNŢĂNÍT s. clănţăneală, clănţănire,… …   Dicționar Român

  • clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”