limbareţ

limbareţ: LIMBÁREŢ, -Ă, limbareţi, -e, adj. Limbut, vorbăreţ, flecar. – Limbă + suf. -areţ.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LIMBÁREŢ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbă-reţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

limbáreţ adj. m., pl. limbáreţi; f. sg. limbáreţă, pl. limbáreţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
flecar — FLECÁR, Ă, flecari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias