plantago — LIMBÁRIŢĂ, limbariţe, s.f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care creşte prin locuri umede (Alisma plantago aquatica). 2. fig. (fam.) Tendinţă, înclinaţie de a vorbi mult (şi fără rost), de a flecări,… … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… … Dicționar Român
baltă — BÁLTĂ, bălţi, s.f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetaţie şi o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ♢ expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a… … Dicționar Român
pătlagină — PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calităţi expectorante şi a unor… … Dicționar Român
