- îngăduit
- Îngăduit ≠ interzis, neîngăduitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime
Dicționar Român. 2013.
îngăduit
Look at other dictionaries:
dulce — DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. a. adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a… … Dicționar Român
licit — LICÍT, Ă, liciţi, te, adj. Care este îngăduit, încuviinţat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus. Trimis de LauraGellner, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 Licit ≠ ilicit, ilegal Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime LICÍT adj. v.… … Dicționar Român
maximal — MAXIMÁL, Ă, maximali, e, adj., s.n. 1. adj. Maxim2 (1). ♢ Preţ maximal = preţ a cărui depăşire este interzisă de lege. 2. s.n. (Ieşit din uz) Tabel care conţinea preţurile fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. – Din fr. maximal.… … Dicționar Român
putea — PUTEÁ, pot, vb. II. tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul,… … Dicționar Român
vinovat — VINOVÁT, Ă, vinovaţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a săvârşit o greşeală, o faptă pedepsită de lege, o abatere de la datorie sau de la morală; culpabil; pasibil de o pedeapsă. 2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor)… … Dicționar Român
acordat — ACORDÁT, Ă, acordaţi, te, adj. (Despre unele părţi ale propoziţiei) Pus în acelaşi caz, număr, gen sau persoană ca şi cuvântul de care este legat printr un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanţă. 3 … Dicționar Român
discreţionar — DISCREŢIONÁR, Ă, discreţionari, e, adj. (Despre puteri, prerogative, acte etc.) Care acţionează, se exercită aşa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut şi îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acţiune. [pr.: ţi o ] – Din fr … Dicționar Român
dogmă — DÓGMĂ, dogme, s.f. 1. Învăţătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii. 2. Teză, doctrină politică, ştiinţifică etc. considerată imuabilă şi impusă ca adevăr… … Dicționar Român
interzis — INTERZÍS, Ă, interzişi, se, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. s.m. şi f. Persoană căreia i s a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicţie. – v. interzice.… … Dicționar Român
neiertat — NEIERTÁT, Ă, neiertaţi, te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Ne + iertat. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Neiertat ≠ iertat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime NEIERTÁT adj. v. nepermis.… … Dicționar Român
