- dogmă
- DÓGMĂ, dogme, s.f. 1. Învăţătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii. 2. Teză, doctrină politică, ştiinţifică etc. considerată imuabilă şi impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma.Trimis de thiess, 13.09.2007. Sursa: DEX '98dógmă s. f., g.-d. art. dógmei; pl. dógmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÓGM//Ă dogmăe f. 1) Principiu de bază al unei filozofii sau religii care este obligatoriu pentru adepţii ei şi contra căruia nu se admit obiecţii. 2) fig. Teză considerată imuabilă şi acceptată fără rezervă în orice condiţii. /<fr. dogme, lat. dogmaTrimis de siveco, 18.03.2007. Sursa: NODEXDÓGMĂ s.f. 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru toţi adepţii ei, asupra căruia nu este îngăduit să se discute. 2. Teză, doctrină politică, ştiinţifică etc. considerată imuabilă, acceptată în mod necritic şi aplicată rigid, fără a ţine seamă de condiţiile concrete. [< lat., gr. dogma, cf. fr. dogme].Trimis de LauraGellner, 18.03.2007. Sursa: DNdógmă (dógme), s.f. – 1. Învăţătură, teză fundamentală. – 2. Teză, doctrină politică. – Mr. dhogmă. gr. δόγμα (Murnu 18) şi modern din fr. dogme. – Der. (din fr.) dogmatic, adj.; dogmatism, s.n.; dogmatist, s.m.; dogmatiza, vb.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDÓGMĂ s. f. 1. învăţătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toţi adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii. 2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic şi aplicată rigid, fără a ţine seamă de condiţiile concrete. (< fr. dogme, lat., gr. dogma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.