îngăduire

îngăduire
ÎNGĂDUÍRE s.f. Îngăduinţă. – v. îngădui.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNGĂDUÍRE s. v. îngăduinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNGĂDUÍRE s. v. amânare, păsuială, păsuire, răgaz.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngăduíre s. f., g.-d. art. îngăduírii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • îngăduinţă — ÎNGĂDUÍNŢĂ s.f. 1. Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire. ♦ Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă. 2. (fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 20.10.2008. Sursa: DEX 98  Îngăduinţă ≠ …   Dicționar Român

  • permitere — PERMÍTERE s.f. Acţiunea de a permite şi rezultatul ei; învoire, îngăduire. [< permite]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • păsuire — PĂSUÍRE1, păsuiri, s.f. Acţiunea de a păsui1 şi rezultatul ei; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva (pentru îndeplinirea unei obligaţii); amânare, păsuială. – v. păsui1. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PĂSUÍRE2, păsuiri, s.f …   Dicționar Român

  • răbdare — RĂBDÁRE, răbdări, s.f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice sau morale; putere de a aştepta în linişte desfăşurarea anumitor evenimente. ♢ expr. A( şi) pierde răbdarea sau a şi ieşi din răbdare (ori… …   Dicționar Român

  • tolerantism — TOLERANTÍSM s.n. Atitudine de indulgenţă, de toleranţă (religioasă). – Din fr. tolérantisme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOLERANTÍSM s. v. indulgenţă, îngăduinţă, îngăduire, toleranţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • îngăduială — ÎNGĂDUIÁLĂ, îngăduieli, s.f. îngăduinţă. [pr.: du ia ] – Îngădui + suf. eală. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGĂDUIÁLĂ s. v. indulgenţă, îngăduinţă, îngăduire, toleranţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  îngăduiálă …   Dicționar Român

  • învoială — ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s.f. 1. Înţelegere, convenţie, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ♢ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. eală. Trimis de valeriu, 23.11.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”