- răbdare
- RĂBDÁRE, răbdări, s.f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice sau morale; putere de a aştepta în linişte desfăşurarea anumitor evenimente. ♢ expr. A(-şi) pierde răbdarea sau a-şi ieşi din răbdare (ori din răbdări) = a-şi pierde calmul, stăpânirea de sine. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură. (Glumeţ). A mânca (sau a se hrăni cu) răbdări prăjite = a răbda de foame. Răbdare şi tutun, se spune cuiva care are de aşteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Aşteaptă! 2. (Rar; la pl.) Suferinţe, lipsuri. 3. Perseverenţă, tenacitate, stăruinţă. – v. răbda.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Răbdare ≠ nerăbdareTrimis de siveco, 05.12.2006. Sursa: AntonimeRĂBDÁRE s. 1. (livr.) pacienţă, (înv.) târpenie. (Are o răbdare îngerească.) 2. v. stăruinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂBDÁRE s. v. chin, durere, indulgenţă, încercare, îngăduinţă, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, speranţă, suferinţă, toleranţă.Trimis de siveco, 21.09.2008. Sursa: Sinonimerăbdáre s. f., g.-d. art. răbdării; pl. răbdăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂBD//ÁRE răbdareări f. 1) v. A RĂBDA. ♢ A scoate pe cineva din răbdare (sau din răbdareări) a face pe cineva să-şi piardă stăpânirea de sine; a scoate din sărite. A-şi ieşi din răbdare (sau din răbdareări), a-şi pierde răbdarearea a-şi pierde stăpâ-nirea de sine; a-şi ieşi din sărite. A mânca răbdareări prăjite (sau fripte) a îndura foame. Ai răbdare! aşteaptă! 2) Stăruinţă manifestată în executarea unui lucru. ♢ răbdare area trece marea (sau cu răbdarearea se trece marea) perseverenţa te ajută să reuseşti în cele mai grele împre-jurări. /v. a răbdaTrimis de siveco, 05.12.2006. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.