ghimpe

ghimpe
GHÍMPE, ghimpi, s.m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari şi ascuţite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părţi ale unor plante; spin1. ♢ expr. A avea (sau a simţi) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulţumire (nedestăinuită nimănui). A sta (sau a şedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător. 2. Fiecare dintre ţepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului). II. 1. (bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureţ = arbust totdeauna verde, cu ramurile lăţite şi terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi şi cu fructe în formă de boabe roşii (Ruscus aculeatus). III. (art.) Numele a două dansuri populare româneşti; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri. – cf. alb. g j ë m p.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GHÍMPE s. 1. v. ciulin. 2. v. scaiete. 3. (bot.; Ruscus aculeatus) (reg.) merişor. 4. v. spin. 5. v. ţeapă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GHÍMPE s. v. holeră, scai.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ghímpe (bot. ) s. m., pl. ghimpi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GHÍMP//E ghimpei m. 1) Formaţie cu vârf ascuţit şi înţepător, care creşte pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele şi pe fructele unor plante; spin. ♢ A sta (sau a şedea) ca pe ghimpei a nu mai avea răbdare (să aştepte). 2) fig. Gând care necăjeşte; rană sufletească. ♢ A avea (sau a simţi) un ghimpe la (sau în) inimă a avea o durere ascunsă. 3) Ac sau fir de păr aspru şi ascuţit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinoşi etc.); ţeapă. 4) Plantă erbacee având frunzele sau capitulele prevăzute cu o astfel de formaţie ascuţită. ♢ ghimpe pădureţ arbust cu ramuri ascuţite, având frunze persistente, flori mici şi fructe în formă de boabe roşii. /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ghímpe (ghímpi), s.m. – 1. Spin, ţeapă. – 2. Os de peşte. – 3. Vîrf ascuţit, cui. – 4. Nume de plante spinoase (Cyrcium lanceolatum; Xanthium spinosum; Centaurea calcitrapa; Ruscus aculeatus). – var. (înv.) ghimp. lat. *pŭngŭlum, de unde provine şi it. pungolo (Arch. glott., XIII, 398; Prati 802), şi cu schimbare de suf., pungello (REW 6851). De la *punglu s-a ajuns prin metateză la *glumpu › *ghiumpu (ca în *quaglum › chiag), redus prin disimilaţie la ghimp(u). Se presupune în general că termenul rom. derivă din alb. gjëmp, gljimp (Cihac, II, 717; Meyer 140; Philippide, II, 713; Jokl 26-28; Rosetti, II, 117); însă chiar var. consonantismului alb. dovedeşte că trebuie plecat de la un etimon romanic în gl-, al cărui rezultat ar trebui să fie diferit în alb., cf. *glemus › alb. ljëms, glandis › alb. ljende. Este evident că alb. provine din rom. Der. ghimpos, adj. (spinos; picant, înţepător); ghimpoasă, s.f. (plantă, Cryspis aculeata); ghimpuros, adj. (spinos); (în)ghimpa, vb. (a înţepa; a incita, a stimula; a muşca, a înţepa; a răni); înghimpător, adj. (care înţeapă); înghimpătură, s.f. (înţepătură); ghimpariţă, s.f. (Cryspis aculeata).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ghímpe (ghímpi), s.m. – Călugăraş (Pyrrhula europaea). alb. gimpel (DAR).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ghímpe — (bot.) s. m., pl. ghimpi …   Romanian orthography

  • ţeapă — ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase… …   Dicționar Român

  • spin — SPIN2, spini, s.m. (fiz.) Moment cinetic propriu electronului sau oricărei alte particule elementare. – Din engl., fr. spin. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  PALMĂ CU SPÍNI s. v. broască. Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime… …   Dicționar Român

  • ac — AC, ace, s.n. 1. Mică ustensilă de oţel, subţire, ascuţită şi lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care serveşte la cusut. ♢ expr. A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe …   Dicționar Român

  • acicul — ACÍCUL, aciculi, s.m. 1. Spin mic, subţire şi drept care se găseşte la unele plante. 2. Fir de păr de forma unui ghimpe la unele specii de viermi. – Din fr. acicule. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98  acícul s. m., pl. acículi… …   Dicționar Român

  • aculeu — ACULÉU, aculei, s.m. Ghimpe, spin. – Din lat. aculeus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  aculéu s. m., art. aculéul; pl. aculéi, art. aculéii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • ghimpariţă — GHIMPÁRIŢĂ, ghimpariţe, s.f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuţite şi cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. ariţă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHIMPÁRIŢĂ s. (bot.; Crypsis aculeata) (reg.) iarba vătămăturii,… …   Dicționar Român

  • kerneri — SPIN1, spini, s.m. I. 1. Organ în formă de ţeapă care creşte pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ♢ expr. A sta (sau a şedea) pe (sau ca pe) spini = a fi neliniştit, nerăbdător. A fi (sau a sta) ca pe un… …   Dicționar Român

  • vulgare — MOLÚRĂ, moluri, s.f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuinţate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – cf. m ă l u r ă . Trimis de LauraGellner, 07.12.2008. Sursa: DEX 98  NĂVÁLNIC, Ă,… …   Dicționar Român

  • înghimpa — ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. tranz. şi refl. (pop.) A (se) înţepa, a (se) împunge. ♦ tranz. fig. A îmboldi. – În + ghimpe. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înţepa, stim …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”