- aştepta
- AŞTEPTÁ, aştépt, vb. I. tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ♢ loc. adv. La sfântu- (sau la moş-) aşteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcţii negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦ refl. A crede, a-şi închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – lat. *astectare (= adspectare).Trimis de cata, 15.01.2009. Sursa: DEX '98AŞTEPTÁ vb. 1. (înv. şi pop.) a adăsta, (înv. şi reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (aştepta de o oră acolo.) 2. a sta, a zăbovi. (Mai aştepta puţin, că vin!) 3. a îngădui, a permite. (aştepta o clipă!) 4. v. păsui. 5. v. spera. 6. v. prevedea. 7. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui. (Ce te-ai aştepta să vezi?) 8. v. ezita.Trimis de siveco, 21.02.2008. Sursa: Sinonimeaşteptá vb., ind. prez. 1 sg. aştépt, 2 sg. aştépţi; 3 sg. şi pl. aşteáptăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA AŞTEPTÁ aştépt 1. tranz. 1) A întâmpina stând pe loc un anumit timp. ♢ La sfântu-aşteaptă niciodată. 2) (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar. 3) A dori nădăjduind cu încredere. Aştept să vii. 4) şi fig. A pândi cu răbdare. aştepta ocazia. aştepta un moment potrivit. 2. intranz. A sta în expectativă. /<lat. ad-spectareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE AŞTEPTÁ mă aştépt intranz. A spera (la ceva) cu încredere. M-am aşteptat la un rezultat mai bun. /<lat. adspectareTrimis de siveco, 25.09.2005. Sursa: NODEXaşteptá (aşteptát, aşteptát), vb. – 1. A sta undeva pentru a fi de faţă, a adăsta. – 2 A fi gata, a fi pregătit. – 3 A conta, a se bizui pe cineva, a spera. – Mr. aşteptu, megl. ştet, istr. aşteptu. lat. *adspectāre, prin intermediul unei forme asimilate *astectāre (Meyer-Lübke, Gramm., I, 469; Densusianu, rom., XXXIII, 274; Puşcariu 145; REW 3039; Candrea-Dens., 104; DAR); cf. it. aspettare (tarent. astittare, calabr. astettare, sicil. astittari, sard. isettare). – Mr. aştiptare înseamnă în acelaşi timp "a aştepta" şi "a primi, a avea oaspeţi", accepţie dublă pe care Puşcariu 150 şi DAR o explică prin contaminarea cu lat. exceptare sau cu alb. përes "aştept" şi "primesc"; mai probabilă este evoluţia normală de la "aştept oaspeţi" la "am oaspeţi", cf. fr. j’attends des amis. Geheeb 17 propune etimonul lat. exceptare. – Der. aşteptător, adj. (plin de speranţă); neaşteptat, adj. (care survine brusc, surprinzător).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.