- pândi
- PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A observa, a urmări cu atenţie pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ♢ expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenţie, a trage cu urechea. 2. tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aştepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările şi acţiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intenţiile. 4. tranz. şi intranz. A aştepta (cu nerăbdare, cu atenţia încordată). ♢ expr. (tranz.; înv. şi reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aştepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂNDÍ vb. 1. v. spiona. 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a pândi la ieşirea din tură.) *3. a jitări, a pândări. (pândi la o pepenărie.) 4. a ameninţa, (fig.) a paşte. (Îl pândi o mare primejdie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÂNDÍ vb. v. păzi, supraveghea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pândeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PÂND//Í pândiésc tranz. 1) (despre fiinţe) A urmări pe ascuns (pentru a prinde, a ataca, a ghici gândurile etc.). 2) A aştepta stând ascuns (pentru a captura, a surprinde etc.). 3) (momente, ocazii potrivite) A aştepta cu răbdare. /<sl. ponditiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpîndí (pândésc, pândít), vb. – A urmări, a spiona, a iscodi. sl. pąditi "a împinge, a îmboldi" (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Cihac, II, 255; Byhan 326). – Der. pîndă, s.f. (urmărire), deverbal; pîndaci (var. pîndeţ, pînditor), adj. (urmăritor); pîndar (var. pîndaş), s.m. (urmăritor; paznic, supraveghetor) din sl. pądarĭ, cf. mr., megl. păndar, bg. pădar, pudar, sb. pëndar; pîndărit, s.n. (slujba şi salariul pîndarului); pîndiş, s.n. (pîndă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.