aşteamăt

aşteámăt adv. (reg.) deodată, subit

Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR



aşteámăt adv. – Pe ascuns, pe furiş. Origine necunoscută. Cuvînt puţin folosit, pe care Iordan, RF, II, 276, a încercat să-l reducă la sb. štimati, din lat. aestimare "a aprecia"; şi Puşcariu, Dacor., V, 411-20, la un lat. scema, din gr. σχῆμα, cf. schimă. Ambele ipoteze nu lămuresc semantismul. cf. REW 7684a. Poate germ. anstimmend?

Trimis de blaurb, 01.07.2006. Sursa: DER