îngădui

îngădui
ÎNGĂDUÍ, îngắdui, vb. IV. 1. tranz. A da voie, a permite, a admite, a încuviinţa, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ refl. recipr. (pop.) A se învoi, a se înţelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. tranz. şi intranz. (pop.) A avea răbdare; a aştepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (reg.) A întârzia, a zăbovi. [prez. ind. şi: îngăduiesc] – Din magh. engedni.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A îngădui ≠ a interzice
Trimis de siveco, 25.09.2007. Sursa: Antonime

ÎNGĂDUÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a concepe, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot îngădui una ca asta.) 3. v. îndreptăţi. 4. v. prilejui. 5. v. permite. 6. v. aştepta. 7. v. păsui. 8. v. permite.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNGĂDUÍ vb. v. ierta, împăca, întârzia, înţelege, zăbovi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngăduí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. îngădui, 3 sg. şi pl. îngăduie, imperf. 3 sg. îngăduiá
Trimis de siveco, 21.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNGĂDUÍ îngădui 1. tranz. 1) (acţiuni) A da voie (să se efectueze ori să aibă loc); a încuviinţa; a permite. 2) (construit cu dativul subiectului şi urmat, de regulă, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-şi da voie în mod conştient; a-şi asuma dreptul; a-şi permite. Îşi îngăduie să vorbească neîntrebat. 3) A lăsa pe altă dată. 4) A admite în mod conştient şi tacit; a răbda; a suferi; a suporta; a tolera. 2. intranz. A-şi reţine dorinţa (de a face ceva); a răbda. /<ung. engedni
Trimis de siveco, 19.01.2009. Sursa: NODEX

A SE ÎNGĂDUÍ mă îngădui intranz. pop. A trăi în bună înţelegere; a se împăca (cu cineva). /<ung. engedni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îngăduí (îngắdui, îngăduít), vb. – 1. A permite, a lăsa. – 2. A admite, a accepta, a se învoi. – 3. A îndura, a suporta. – 4. A slăbi, a diminua, a domoli. – 5. A ierta, a absolvi, a scuti de (o pedeapsă). – 6. A aştepta, a avea răbdare. – 7. (refl.) A se înţelege, a se avea bine. Mag. engedni (Cihac, II, 50; Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 93), cf. bg. din Trans. enieduva (Miklosich, Bulg., 121). – Der. îngăduială (var. îngăduinţă), s.f. (permisiune, voie; concesie; toleranţă; cedare; răbdare; păsuire, răgaz); îngăduitor, adj. (tolerant, răbdător); neîngăduitor, adj. (intolerant); neîngăduinţă, s.f. (intoleranţă).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • permite — PERMÍTE, permít, vb. III. tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într un anumit fel (şi a nu l împiedica); a încuviinţa, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A şi lua libertatea de a face… …   Dicționar Român

  • concede — CONCÉDE, concéd, vb. III. tranz. (livr.) A îngădui, a încuviinţa; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimţi, încuviinţa,… …   Dicționar Român

  • tolera — TOLERÁ, tolerez, vb. I. tranz. A îngădui, a permite o situaţie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer. Trimis de RACAI, 23.09.2005. Sursa: DEX 98  TOLERÁ vb. 1. v. îngădui. 2. v. suporta. Trimis d …   Dicționar Român

  • admite — ADMÍTE, admít, vb. III. tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat.… …   Dicționar Român

  • ierta — IERTÁ, iert, vb. I. tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ♢ expr. A l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să l ierte, spun cei… …   Dicționar Român

  • lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit …   Dicționar Român

  • răbda — RĂBDÁ, rabd, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A suporta (fără împotrivire şi cu resemnare) greutăţi, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ♦ (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica uşor. 2. tranz. şi intranz. A accepta, a îngădui, a …   Dicționar Român

  • îngăduinţă — ÎNGĂDUÍNŢĂ s.f. 1. Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire. ♦ Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă. 2. (fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 20.10.2008. Sursa: DEX 98  Îngăduinţă ≠ …   Dicționar Român

  • concedia — CONCEDIÁ, concediez, vb. I. tranz. 1. A elibera dintr o funcţie, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [pr.: di a] – Din fr. congédier. Trimis de dante, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • suferi — SUFERÍ, súfăr, vb. IV. 1. intranz. A încerca, a simţi, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecinţele neplăcute ale unui fapt. 2. tranz. şi intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ tranz. A fi supus unei pedepse,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”