- suferi
- SUFERÍ, súfăr, vb. IV. 1. intranz. A încerca, a simţi, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecinţele neplăcute ale unui fapt. 2. tranz. şi intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimţi. – lat. pop. sufferire (= sufferre).Trimis de romac, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SUFERÍ vb. 1. (înv. şi pop.) a pătimi. (De ce boală suferi?) 2. v. chinui. 3. v. îndura. 4. a pătimi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai suferi.) 5. v. suporta. 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A suferi multe nevoi.) 7. a suporta. (A suferi o condamnare.) 8. v. îngădui. 9. a suporta, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate suferi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUFERÍ vb. v. prii.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesuferí vb., ind. prez. 1 sg. súfăr, 3 sg. şi pl. súferă, imperf. 3 sg. sufereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. súfereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SUFERÍ súfăr 1. intranz. A fi supus unei dureri fizice sau morale (cauzate de o boală sau de diferite greutăţi, neplăceri etc.); a pătimi. 2. tranz. 1) (suferinţe fizice sau morale) A îndura cu tărie şi calm; a răbda; a suporta. suferi o pierdere. 2) A admite în mod conştient şi tacit; a răbda; a îngădui; a suporta; a tolera. /<lat. sufferreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsuferí (-r, ít), vb. – 1. A suporta, a pătimi. – 2. A tolera, a admite, a susţine. – 3. A experimenta. lat. sŭffĕrre (Puşcariu 1675; REW 8428), cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat., sp. sufrir, port. soffrer. – Der. suferind, adj. (care suferă), după fr. souffrant; suferinţă, s.f., după fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant); nesuferit, adj. (intolerant). – Din rom. provine bg. din Trans. ssuferi (Miklosich, Bulg., 136).Trimis de blaurb, 06.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.