- refracta
- REFRACTÁ, pers. 3 refractă, vb. I. 1. refl. (fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracţiei. 2. tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracţiei. – Din fr. réfracter.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refráctă/refracteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REFRACTÁ refráctă tranz. A face să se refracte. /<fr. réfracterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE REFRACTÁ se refráctă intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracţiei; a-şi schimba direcţia la trecerea dintr-un mediu în altul. [Şi se refractează] /<fr. ré-fracterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracţiei. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter].Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DNREFRACTÁ vb. I. tr. a produce fenomenul refracţiei. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracţiei. (< fr. réfracter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.