- reformă
- REFÓRMĂ, reforme, s.f. 1. Transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obţine o ameliorare sau un progres; schimbare în sânul unei societăţi (care nu modifică structura generală a acelei societăţi). ♢ Reformă monetară (sau bănească) = operaţie financiară prin care se înlocuieşte moneda unei ţări cu o monedă nouă (ca urmare a perturbărilor din sistemul economic naţional), având un curs diferit faţă de prima. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare şi de cheltuire a veniturilor statului. 2. (art.) Mişcare social-politică şi religioasă cu caracter anticatolic şi antifeudal, apărută în Europa apuseană în sec. XV-XVI, care a susţinut principiul mântuirii prin credinţă, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei şi cultului catolic şi introducerea limbilor naţionale în serviciile de cult; reformare. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.Trimis de RACAI, 31.10.2008. Sursa: DEX '98REFÓRMĂ s. 1. (înv.) reformaţie. (reformă învăţămân-tului.) 2. (fin., EC.) reformă monetară = stabilizare bănească, stabilizare monetară.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerefórmă s. f., pl. refórmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREFÓRM//Ă reformăe f. 1) Transformare (radicală sau parţială) operată în vederea amelio-rării unei stări de lucruri din viaţa social-politică sau economică. 2) (în Europa din sec. XV- XVI) Mişcare social-politică şi religioasă îndreptată împotriva feudalismului şi a catoli-cismului, în urma căreia a apărut al treilea curent în creştinism – protestantismul. /<fr. réforme, germ. ReformTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREFÓRMĂ s.f. 1. Schimbare (de obicei în bine), modificare legală a unei stări de lucruri. 2. Mişcare social-politică şi religioasă împotriva feudalismului şi a papalităţii, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situaţia unei astfel de persoane. [cf. fr. réforme, germ. Reform, it. reforma].Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DNrefórmă (schimbare) s. f., g.-d. art. refórmei; pl. refórmeTrimis de Laura-ana, 14.05.2007. Sursa: DOOM 2REFÓRMĂ s. f. 1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură. 2. mişcare social-politică şi religioasă îndreptată împotriva feudalismului şi a papalităţii, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante). 3. scoatere din evidenţă a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri. 4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar. (< fr. réforme, germ. Reform)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.