reformă

reformă
REFÓRMĂ, reforme, s.f. 1. Transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obţine o ameliorare sau un progres; schimbare în sânul unei societăţi (care nu modifică structura generală a acelei societăţi). ♢ Reformă monetară (sau bănească) = operaţie financiară prin care se înlocuieşte moneda unei ţări cu o monedă nouă (ca urmare a perturbărilor din sistemul economic naţional), având un curs diferit faţă de prima. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare şi de cheltuire a veniturilor statului. 2. (art.) Mişcare social-politică şi religioasă cu caracter anticatolic şi antifeudal, apărută în Europa apuseană în sec. XV-XVI, care a susţinut principiul mântuirii prin credinţă, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei şi cultului catolic şi introducerea limbilor naţionale în serviciile de cult; reformare. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.
Trimis de RACAI, 31.10.2008. Sursa: DEX '98

REFÓRMĂ s. 1. (înv.) reformaţie. (reformă învăţămân-tului.) 2. (fin., EC.) reformă monetară = stabilizare bănească, stabilizare monetară.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

refórmă s. f., pl. refórme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REFÓRM//Ă reformăe f. 1) Transformare (radicală sau parţială) operată în vederea amelio-rării unei stări de lucruri din viaţa social-politică sau economică. 2) (în Europa din sec. XV- XVI) Mişcare social-politică şi religioasă îndreptată împotriva feudalismului şi a catoli-cismului, în urma căreia a apărut al treilea curent în creştinism – protestantismul. /<fr. réforme, germ. Reform
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REFÓRMĂ s.f. 1. Schimbare (de obicei în bine), modificare legală a unei stări de lucruri. 2. Mişcare social-politică şi religioasă împotriva feudalismului şi a papalităţii, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situaţia unei astfel de persoane. [cf. fr. réforme, germ. Reform, it. reforma].
Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DN

refórmă (schimbare) s. f., g.-d. art. refórmei; pl. refórme
Trimis de Laura-ana, 14.05.2007. Sursa: DOOM 2

REFÓRMĂ s. f. 1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură. 2. mişcare social-politică şi religioasă îndreptată împotriva feudalismului şi a papalităţii, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante). 3. scoatere din evidenţă a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri. 4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar. (< fr. réforme, germ. Reform)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Reforma — puede referirse a: Propuesta, proyecto o efectiva realización de una innovación o mejora. Contenido 1 Historia 1.1 Movimientos religiosos 1.2 Roma 1.3 México …   Wikipedia Español

  • reforma — REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepţie etc.; a face o reformă (1). 2. tranz. A scoate din uz o unealtă, o maşină etc.; a da la reformă (3) datorită degradării totale sau… …   Dicționar Român

  • reforma — sustantivo femenino 1. Acción y resultado de cambiar una cosa para mejorarla: Las casas viejas necesitan reformas. Nadie confía en la reforma de su comportamiento. liquidación* por reforma. 2. Área: historia Movimiento religioso e intelectual del …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • reforma — rèfōrma ž <G mn ī> DEFINICIJA 1. a. čin ponovnog stvaranja b. čin reformiranja 2. izmjena, preinačenje neke strukture radi poboljšanja ili prilagođivanja njezinih funkcija bez razgrađivanja njezinih osnova [agrarna reforma; privredna… …   Hrvatski jezični portal

  • reforma — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. reformamie {{/stl 8}}{{stl 7}} zmiana, zwykle społeczno ekonomiczna lub polityczna, dokonana w jakimś systemie bez naruszenia podstaw istniejącego układu, ulepszenie czegoś : {{/stl 7}}{{stl 10}}Reforma… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • reforma — refòrma dkt. Valstýbės val̃dymo refòrma …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • refòrma — reforma, reformo, refourmo f. réforme; milit. Passar la refòrma : passer la réforme > « Eier as passa la reformo, avian degun per n ajuda… » V. Gelu …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • reforma — 1. f. Acción y efecto de reformar o reformarse. 2. Aquello que se propone, proyecta o ejecuta como innovación o mejora en algo. 3. religión reformada. 4. Movimiento religioso que, iniciado en el siglo XVI, motivó la formación de las Iglesias… …   Diccionario de la lengua española

  • rèfōrma — ž 〈G mn ī〉 1. {{001f}}a. {{001f}}čin ponovnog stvaranja b. {{001f}}čin reformiranja 2. {{001f}}izmjena, preinačenje neke strukture radi poboljšanja ili prilagođivanja njezinih funkcija bez razgrađivanja njezinih osnova [agrarna ∼; privredna ∼;… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • reforma — s. f. 1. Ato ou efeito de reformar. 2. Mudança operada tendo em vista um melhoramento. 3. Melhoramento introduzido numa regra muito moderada, numa ordem religiosa. 4. Nova organização ou modificação de uma organização existente. 5. Situação de um …   Dicionário da Língua Portuguesa

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”