admite

ADMÍTE, admít, vb. III. tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.

Trimis de ana_zecheru, 20.10.2005. Sursa: DEX '98



A admite ≠ a interzice, a refuza, a respinge

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ADMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a primi. (L-a admite la club.) 3. v. consimţi. 4. a accepta, a mărturisi, a recunoaşte. (Până la urmă a admite că aşa este.) 5. v. îngădui. (Cum poţi admite una ca asta?) 6. v. împărtăşi. 7. v. presupune.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



admíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. admít, imperf. 3 sg. admiteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. admítă; ger. admiţând; part. admís

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ADMÍTE admít tranz. 1) A considera ca fiind adevărat sau posibil. 2) A accepta provizoriu, în calitate de simplă ipoteză. 3) (cereri, doleanţe, reclamaţii) A considera ca fiind valabil. 4) (candidaţi la examene, la un concurs etc.) A permite să participe. /

Trimis de siveco, 26.03.2006. Sursa: NODEX



ADMÍTE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. ♦ A îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A înscrie, a primi (la un examen). [< lat. admittere, cf. fr. admettre].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2006. Sursa: DN



admíte (admít, admís), vb. – 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. < fr. admettre. – Der. (din fr.) admisibil, adj.; admisiune, s.f.; inadmisibil, adj.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



ADMÍTE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere, după fr. admettre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN