- concede
- CONCÉDE, concéd, vb. III. tranz. (livr.) A îngădui, a încuviinţa; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimţi, încuviinţa, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconcéde vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. concéd, 3 sg. concéde; conj. prez. 3 sg. şi pl. conceádă; ger. concedând (neîntrebuinţat la timpuri trecute)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONCÉDE concéd tranz. livr. (drepturi, privilegii) A acorda în calitate de favoare. /<fr. concéderTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONCÉDE vb. tr. a admite, a recunoaşte; a îngădui, a încuviinţa; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder)Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDNCONCÉDE vb. III. tr. A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). [P.i. concéd, conj. -ceadă. / < fr. concéder, cf. it., lat. concedere].Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DNconcéde (-d, -cés), vb. – A îngădui, a încuviinţa; a ceda un drept. fr. concéder. Participiul nu se foloseşte. – Der. concediu, s.n., din fr. congé, it. congedo, contaminat cu concede; concedia, vb.; concesie, s.f., din fr. concession.Trimis de blaurb, 22.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.