permite

PERMÍTE, permít, vb. III. tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (şi a nu-l împiedica); a încuviinţa, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-şi lua libertatea de a face ceva; a-şi îngădui, a îndrăzni. – Din fr. permettre, lat. permittere.

Trimis de oprocopiuc, 12.03.2004. Sursa: DEX '98



A permite ≠ a interzice

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



PERMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. v. îngădui. 3. v. îndreptăţi. 4. v. prilejui. 5. a da, a îngădui. (Nu e permite oricui să facă aşa ceva.) 6. v. aştepta. 7. a cuteza, a îndrăzni, a-şi îngădui. (Cum îţi permite una ca asta ?)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



permíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. permít, 1 pl. permítem, 2 pl. permíteţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. permítă; part. permís

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PERMÍTE permít tranz. 1) (acţiuni) A da voie (să se efectueze ori să aibă loc); a îngădui; a încuviinţa. permite organizarea mitingului. 2) (construit cu dativul subiectului şi urmat, de regulă, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-şi da voie în mod conştient; a-şi asuma dreptul; a-şi îngădui. Îmi permit să plec. ♢ A-şi permite prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviinţe. /< lat. permittere, fr. permettre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PERMÍTE vb. III. tr. 1. A îngădui, a încuviinţa, a da voie. 2. A-şi îngădui să facă ceva; a îndrăzni. [P.i. permít. / < lat. permittere, cf. fr. permettre].

Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DN



PERMÍTE vb. I. tr. a îngădui, a încuviinţa, a da voie. II. refl. a-şi lua libertatea, a-şi îngădui. (< lat. permittere, după fr. permettre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



permíte (permít, permís), vb. – A îngădui. lat. permittere (sec. XIX). – Der. (din fr.) permis, s.n.; permisi(un)e, s.f.; nepermis, adj., (prohibit, interzis).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER