învoială

învoială
ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s.f. 1. Înţelegere, convenţie, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ♢ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. -eală.
Trimis de valeriu, 23.11.2007. Sursa: DEX '98

ÎNVOIÁLĂ s. 1. înţelegere, (reg.) tocmă, (prin Ban.) pogoadă, (prin Olt. şi Ban.) pogodeală. (Au ajuns la învoială în privinţa preţului.) 2. v. înţelegere. 3. acord, înţelegere, vorbă. (Aşa ne-a fost învoială?) 4. v. încuviinţare.
Trimis de siveco, 20.01.2008. Sursa: Sinonime

învoiálă s. f., g.-d. art. învoiélii; pl. învoiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNVO//IÁLĂ învoialăiéli f. v. A ÎNVOI.A cădea la învoială a se înţelege reciproc. Prin bună învoială prin înţelegere reciprocă. /a învoi + suf. învoialăeală
Trimis de siveco, 12.04.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • târg — TÂRG, târguri, s.n. 1. Loc mai întins şi special amenajat într un oraş sau la marginea unui oraş, unde se vând şi se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ♢ Târgul de fete = serbare populară anuală,… …   Dicționar Român

  • înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… …   Dicționar Român

  • înţelegere — ÎNŢELÉGERE, înţelegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înţelege şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Pricepere, iscusinţă, inteligenţă, raţiune. 2. Bunăvoinţă, compasiune faţă de situaţia (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială,… …   Dicționar Român

  • acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… …   Dicționar Român

  • pact — PACT, pacte, s.n. 1. Denumire dată unor tratate internaţionale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relaţiile politice între state, încheiate în special în scopul menţinerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari.… …   Dicționar Român

  • pactiza — PACTIZÁ, pactizez, vb. I. intranz. A se înţelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunităţi sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… …   Dicționar Român

  • tocmeală — TOCMEÁLĂ, tocmeli, s.f. 1. Discuţie, tratative purtate pentru stabilirea preţului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenţie. ♢ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 şi 1945) contract încheiat între moşieri (sau mari arendaşi) …   Dicționar Român

  • tranzacţie — TRANZÁCŢIE, tranzacţii, s.f. Convenţie între două sau mai multe părţi, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.; p. gener. înţelegere, învoială, acord. [var.: (înv.) tranzacţiúne s.f.] – Din fr. transaction, lat.… …   Dicționar Român

  • aranjament — ARANJAMÉNT, aranjamente, s.n. 1. Faptul de a aranja (într un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înţelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăţi muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (mat.) Fiecare dintre grupele de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”