- înţelegere
- ÎNŢELÉGERE, înţelegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înţelege şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Pricepere, iscusinţă, inteligenţă, raţiune. 2. Bunăvoinţă, compasiune faţă de situaţia (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire. 4. Pace, armonie1. – v. înţelege.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Înţelegere ≠ neînţelegereTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNŢELÉGERE s. 1. percepere, pricepere, sesizare, (înv.) pricepătură, ştiutură. (înţelegere situaţiei.) 2. cunoaştere, percepţie, pricepere. (Proces de înţelegere.) 3. pătrundere, pricepere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o înţelegere deosebită.) 4. v. judecată. 5. v. conştiinţă. 6. bunăvoinţă, îngăduinţă, mărinimie, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priinţă, (turcism înv.) musaadea. (A demonstrat multă înţelegere.) 7. (pop.) îngăduinţă. (înţelegere faţă de necazurile cuiva.) 8. v. armonie. 9. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) târg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) aşezământ, cuvânt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă. (Conform înţelegere...) 10. v. învoială. 11. acord. 12. acord, învoială, vorbă. (Aşa ne-a fost înţelegere?)Trimis de siveco, 02.10.2008. Sursa: SinonimeÎNŢELÉGERE s. v. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînţelégere s. f., g.-d. art. înţelégerii; pl. înţelégeriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNŢELÉGER//E înţelegerei f. 1) v. A ÎNŢELEGE şi A SE ÎNŢELEGE. 2) Facultatea de a înţelege lucrurile. 3) Atitudine binevoitoare; bunăvoinţă. 4) Comunitate de vederi asupra unui lucru; convenţie; acord. 5) Situaţie, caracterizată prin relaţii bune; stare de concepţii comune asupra unei chestiuni; consens. [G.-D. înţelegerii] /v. a (se) înţelegeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.