conştiinţă

conştiinţă
CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-şi da seama; înţelegere. ♢ Conştiinţă socială = ansamblu de reprezentări, idei, concepţii, cunoştinţe, mentalităţi ale unei colectivităţi umane, care reflectă condiţiile de existenţă ale acesteia, precum şi psihologia socială a oamenilor. Conştiinţă de clasă = parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. 3. (În opoziţie cu existenţa, materia) Gândire, spirit. 4. Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. ♢ Caz (sau proces) de conştiinţă = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat. Mustrare de conştiinţă = remuşcare, regret. ♢ expr. A fi cu conştiinţa împăcată sau a nu avea nimic pe conştiinţă = a fi convins că nu a săvârşit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului. A fi fără conştiinţă = a fi lipsit de scrupule. Cu mâna pe conştiinţă = cu toată sinceritatea. 5. (În sintagma) Libertate de conştiinţă = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc. [pr.: -şti-in-] – Din fr. conscience, lat. conscientia (după şti).
Trimis de silvia, 05.11.2007. Sursa: DEX '98

CONŞTIÍNŢĂ s. 1. v. gândire. 2. înţelegere. (conştiinţă datoriei împlinite.) 3. v. sentiment.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

conştiínţă s. f. → ştiinţă
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

CONŞTIÍNŢ//Ă conştiinţăe f. 1) Formă de reflectare psihică a realităţii, proprie oamenilor, produs al activităţii creierului uman. 2) Capacitate de înţelegere; simţ de răspundere; cuget. ♢ conştiinţă morală capacitate de autocontrol şi de autoapreciere din punct de vedere moral a acţiunilor săvârşite. Mustrare de conştiinţă părere de rău; remuşcare. A fi fără conştiinţă a nu avea scrupule. 3): Libertate de conştiinţă dreptul de a se bucura de o deplină libertate în ceea ce priveşte convingerile religioase, filozofice etc. [G.-D. conştiinţei; Sil. -şti-in-] /<fr. conscience, lat. conscientia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONŞTIÍNŢĂ s.f. 1. Forma cea mai înaltă, proprie omului, de reflectare a realităţii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- şi al vieţii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzând senzaţii, percepţii, reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale. 2. Faptul de a-şi da seama; înţelegere. ♢ Conştiinţă socială = viaţa spirituală a societăţii ca reflectare a vieţii ei materiale; conştiinţă de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale. ♢ Proces de conştiinţă = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale.; mustrare de conştiinţă = remuşcare. 4. Libertate de conştiinţă = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc. [pron. -şti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, după ştiinţă].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CONŞTIÍNŢĂ s. f. 1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale. ♢ gândire, spirit. 2. faptul de a-şi da seama; înţelegere. o conştiinţă socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; conştiinţă de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale. o proces de conştiinţă = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de conştiinţă = remuşcare. 4. libertate de conştiinţă = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • conştiínţã — s. f., pl. conştiínţe …   Romanian orthography

  • idealism — IDEALÍSM s.n. 1. Orientare în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conştiinţa, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenţa ca factor secund, derivat. ♢ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul… …   Dicționar Român

  • solipsism — SOLIPSÍSM s.n. Concepţie, doctrină potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conştiinţa individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conştiinţă. – Din fr. solipsisme. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  solipsísm s …   Dicționar Român

  • conştient — CONŞTIÉNT, Ă, conştienţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conştiinţă. 2. Care îşi dă seama de posibilităţile sale, de rolul care i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte… …   Dicționar Român

  • caz — CAZ, cazuri, s.n. 1. Împrejurare, circumstanţă, situaţie. ♢ Caz de conştiinţă = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. ♢ expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea …   Dicționar Român

  • materialism — MATERIALÍSM s.n. 1. Concepţie filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conştiinţa factorul derivat; spec. filozofie marxistă (marxism). ♢ Materialism dialectic = ştiinţa despre raportul dintre materie şi conştiinţă, despre… …   Dicționar Român

  • for — FOR, (2) foruri, s.n. 1. Piaţă publică în Roma antică, unde era concentrată viaţa social politică, religioasă şi economică a oraşului şi unde se judecau procesele. 2. Autoritate, instanţă, organ de stat. 3. (În sintagma) For interior = conştiinţă …   Dicționar Român

  • imaterial — IMATERIÁL, Ă, imateriali, e, adj. Care există numai în conştiinţă; spiritual; p. ext. lipsit de formă precisă, de contur, de consistenţă. [pr.: ri al] – Din fr. immatériel, lat. immaterialis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Imaterial… …   Dicționar Român

  • interioriza — INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I. 1. tranz. A reflecta în conştiinţă, prin prisma propriei sensibilităţi, fenomene ale realităţii exterioare. 2. refl. A şi înăbuşi manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [pr.: ri o ] – Din fr …   Dicționar Român

  • material — MATERIÁL, Ă, (I) materiali, e, adj., (II) materiale, s.n. I adj. 1. Care aparţine realităţii obiective, existând independent de conştiinţă şi în afara ei; care este alcătuit din materie. ♢ Cultură materială = totalitate a bunurilor şi a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”