conştient

conştient
CONŞTIÉNT, -Ă, conştienţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conştiinţă. 2. Care îşi dă seama de posibilităţile sale, de rolul care-i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acţionează pe baza cunoaşterii legilor obiective ale vieţii sociale şi îşi dă seama de consecinţele sociale ale acţiunilor sale. [pr.: -şti-ent] – Din fr. conscient (după şti).
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

Conştient ≠ inconştient, neconştient
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CONŞTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect conştient.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

conştiént adj. m. (sil. -şti-ent), pl. conştiénţi; f. sg. conştiéntă, pl. conştiénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONŞTIÉN//T conştienttă (conştientţi, conştientte) 1) (despre persoane) Care are conştiinţă; caracterizat prin existenţa conştiinţei. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă conştiinţă; bazat pe conştiinţă. [Sil. -şti-ent] /<fr. conscient
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONŞTIÉNT, -Ă adj. 1. Care are conştiinţa trează, care îşi dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care îşi dă seama de posibilităţile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuieşte în conformitate cu un anumit scop. [pron. -şti-ent. / < fr. conscient].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

conştiént (conştiéntă), adj. – Care îşi dă seama de realitate, care are conştiinţă. fr. conscient, cu fonetismul influenţat de ştiinţă. – Der. conştiinţă, s.f., din lat. conscientia (sec. XIX); conştiut, adj. (cunoscut); conştiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; conştiinciozitate, s.f. (scrupulozitate); inconştient, adj.; inconştient, s.n.; subconştient, s.n. din fr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CONŞTIÉNT, -Ă adj. 1. care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare. 2. care îşi dă seama de posibilităţile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid. ♢ care realizează scopuri dinainte fixate. (< fr. conscient)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • conştiént — adj. m. (sil. şti ent), pl. conştiénţi; f. sg. conştiéntã, pl. conştiénte …   Romanian orthography

  • conştientiza — CONŞTIENTIZÁ, conştientizez, vb. I. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni conştient. [pr.: şti en ] – Conştient + suf. iza. Trimis de Bogdan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  conştientizá vb., ind. prez …   Dicționar Român

  • inconştient — INCONŞTIÉNT, Ă, inconştienţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care nu este conştient, care nu ştie ce face, care şi a pierdut cunoştinţa (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conştientă faţă de realitatea… …   Dicționar Român

  • lucid — LUCÍD, Ă, lucizi, de, adj. Care are o minte clară, pătrunzătoare, care este conştient de realitate, care înţelege şi exprimă clar lucrurile. ♦ (Adverbial) În deplinătatea facultăţilor mintale, conştient; raţional; treaz. – Din fr. lucide. Trimis… …   Dicționar Român

  • hipercorectitudine — HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s.f. (lingv.) Greşeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conştient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare. – Hiper – + corectitudine.… …   Dicționar Român

  • simţi — SIMŢÍ, simt, vb. IV. 1. tranz. A avea, prin intermediul organelor de simţ, senzaţia sau percepţia unui lucru, a unui fapt, a unei calităţi, a percepe efectul unei excitaţii; a prezenta sensibilitate. ♦ refl. A şi da seama de propria stare fizică …   Dicționar Român

  • subconştient — SUBCONŞTIÉNT, s.n. Treaptă a conştiinţei care cuprinde idei şi impresii pe care le am avut odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenţiei, rămân confuze, până la o revenire în sfera conştiinţei clare. – Din sub + conştient.… …   Dicționar Român

  • ştiinţă — ŞTIÍNŢĂ, ştiinţe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. ♢ loc. adv.Cu (sau fără) ştiinţă = (ne)ştiind; (in)conştient; cu (sau fără) voie. Cu bună ştiinţă = conştient, având cunoştinţa deplină a faptelor.… …   Dicționar Român

  • angajat — ANGAJÁT, Ă, angajaţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Persoană) încadrată într un loc de muncă. ♦ (Militar) care serveşte pe baza unui angajament voluntar. 2. adj. Care serveşte conştient o cauză. – v. angaja. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”