- simţi
- SIMŢÍ, simt, vb. IV. 1. tranz. A avea, prin intermediul organelor de simţ, senzaţia sau percepţia unui lucru, a unui fapt, a unei calităţi, a percepe efectul unei excitaţii; a prezenta sensibilitate. ♦ refl. A-şi da seama de propria stare fizică. 2. tranz. A băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezenţa unei fiinţe sau o acţiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitaţie a simţurilor decât cu ajutorul judecăţii. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. tranz. A-şi da seama, a fi conştient, a înţelege, a bănui o acţiune, o situaţie etc., bazându-se atât pe informaţii şi elemente logice, cât şi pe intuiţie, instinct sau legături afective cu altă persoană. ♦ refl. A fi conştient de o însuşire, de o dispoziţie sau de o stare proprie. ♢ expr. A se simţi în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se şti, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva). 4. refl. A avea, a da dovadă de bun-simţ; a fi un om simţit (2). 5. tranz. A fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoţie etc.; a fi mişcat, impresionat, tulburat de ceva. ♢ expr. A simţi lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipseşte. A simţi nevoia să... = a dori să... ♦ A avea impresia că ..., a încerca sentimentul că ... ♢ expr. (refl.) A se simţi la (sau în) largul lui sau (ca) acasă (la el) = a încerca un sentiment plăcut, a avea impresia că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuţi; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stânjenit sau jenat de nimic; a se simţi bine. ♦ refl. (înv.) A se resimţi de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situaţie etc. [prez. ind. şi: (reg.) simţesc, simţ] – lat. sentire.Trimis de gudovan, 04.11.2008. Sursa: DEX '98SIMŢÍ vb. 1. a percepe. (A simţi un miros plăcut.) 2. a adulmeca. (L-au simţi câinii.) 3. a avea. (A simţi ameţeli.) 4. a încerca, a trăi. (A simţi un sentiment de jenă.) 5. a anticipa, a intui, a presimţi, (fig.) a mirosi. (A simţi ceea ce avea să se întâmple.) 6. a se repercuta, a se resimţi. (Unele efecte se simţi până la el.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebun-símţ s. n., art. búnul-símţ, g.-d. art. búnului-símţTrimis de siveco, 07.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficsimţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. simt, imperf. 3 sg. simţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. símtăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SIMŢÍ simt tranz. 1) (excitanţi interni sau externi) A percepe cu ajutorul simţurilor. simţi foame. simţi durere. ♢ simţi lipsa cuiva (sau a ceva) a suferi din cauza lipsei cuiva (sau a ceva). simţi nevoia a avea necesitatea. 2) A sesiza logic sau intuitiv simţi primejdia. /<lat. sentireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SIMŢÍ mă simt intranz. 1) A fi conştient de starea sa fizică (pe baza propriilor simţuri). simţi vinovat. simţi stăpân. 2) A suporta o apăsare morală. /<lat. sentireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsimţí (-mţ, -ít), vb. – 1. A avea senzaţia de, a percepe. – 2. A experimenta, a nota. – 3. A-şi da seama. a înţelege, a prinde de veste. – 4. A mirosi. – 5. (refl.) A-şi da seama de propria stare fizică. – 6. (refl.) A se găsi, a fi în stare. – 7. (refl.) A fi stăpîn pe sine, a fi la înălţimea situaţiei. – Mr. simtu, simţire, megl. sint, sinţǫri. lat. sentῑre (Puşcariu 1590; REW 7824), cf. vegl. seneter, it. sentire, prov., fr., cat., sp., port. sentir. Uz general (ALR, I, 104). pers. I are şi var. simţ, prin analogie cu a-II-a. – Der. simţ, s.n. (instinct senzaţie), deverbal format artificial după lat. sensus; simţiciune, s.f. (înv., sensisibilitate, sentiment); simţămînt (var. simţimînt), s.n. (sentiment), creat artificial după fr. sentiment; simţire, s.f. (trăire afectivă; sentiment; sensibilitate); simţitor, adj. (sensibil); nesimţire, s.f. (insensibilitate, bestialitate); nesimţit, adj. (grosolan, fără bun simţ); nesimţitor, adj. (insensibil); consimţi, vb., din fr. consentir; consimţămînt, s.n. (aprobare, consentiment); presimţi, vb., după fr. pressentir; presentiment, s.n., după fr. pressentiment; resimţi, vb., după fr. ressentir. Der. din fr. sens, s.n.; senzaţi(un)e, s.f.; senzaţional, adj.; sensibil, adj.; insensibil, adj.; sensibilitate, s.f.; sensibiliza, vb.; sensitiv, adj.; sensitivă, s.f.; sensual, adj.; sensualism, s.n.; sensualist, adj.; sensualitate, s.f.; sentiment, s.n.; sentimental, adj.; sentimentalism, s.n.; sentimentalitate, s.f.Trimis de blaurb, 17.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
