- simţ
- SIMŢ, simţuri, s.n. 1. Facultate a oamenilor şi a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice; funcţiune a organismului prin care acesta recepţionează şi prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni; simţire. ♢ Organe de simţ = organe periferice ale percepţiei senzoriale. ♦ (Mai ales la pl.) Instinct, pornire senzuală; senzualitate. ♦ Delectare a simţurilor; gust. 2. Capacitate a omului de a înţelege, de a judeca, de a aprecia; înclinare, aptitudine pentru ceva. ♢ Simţ moral = facultatea de a deosebi binele de rău. Simţ practic = îndemânare în rezolvarea diferitelor chestiuni. – Din simţi (derivat regresiv).Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BUN-SÍMŢ s. (înv. si pop.) simţire. (Lipsit de simţ.)Trimis de siveco, 06.11.2008. Sursa: SinonimeSIMŢ s. 1. (rar) sens, (înv.) simţire. (simţul văzului, al auzului.) 2. (la pl.) erotism, senzualism, senzualitate, (rar) sexualism, (înv.) simţualism, simţualitate. (O viaţă dominată de simţuri.) 3. instinct. (simţ de conservare.) 4. acuitate, aplecare, aptitudine, înclinare, înclinaţie. (Are un profund simţ pentru nuanţe.)Trimis de siveco, 18.01.2005. Sursa: SinonimeSIMŢ s. v. accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, pasiune, semnificaţie, sens, sentiment, simţire, valoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesimţ s. n., pl. símţuriTrimis de siveco, 05.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficSIMŢ simţuri n. 1) Însuşire a organismului viu de a recepţiona şi de a prelucra excitanţi externi sau interni sub formă de senzaţii conştiente. ♢ Organe de simţ organe care recepţionează excitaţiile din mediul exterior şi interior. 2) Capacitate de a înţelege, de a prelucra real un lucru. simţul responsabilităţii. simţul măsurii. simţul umorului. ♢ simţ practic priceperea de a rezolva chestiuni practice. /v. a simţiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.